| = "îngenunchează nucii" | Ela Victoria Luca [24.Nov.05 15:34] |
| Cel ce se uită prin tine vede o lume de cenușiu, bocitoare pe aceeași uliță (calea trecerilor), nuci îngenuncheați (frumos tabloul aici, a rugă), cu riduri tencuite (nu le-aș fi tencuit, cred că ar fi mers altă metaforă). Cimitirul ca o pisică sătulă... se atâta moarte nici dalta nu mai sparge piatra. Ce este cu fluierul piciorului rămâne să văd prin tine, însă nu pot fi decât văz. "după iarna asta o să răsară multe semne-interzis". Interzis către? Interzis pentru? Sau pentru orice, oricum, oricui? Chiar și pentru moarte? Poemul tău m-a ridicat pe vârful întrebărilor. Nu e puțin. Ela | |
| = inca nelamuriri... | Cristian Munteanu [24.Nov.05 15:52] |
| Nu tocmai. E o trecere incoace (doar vin bocitoare), ce ma incarca cu toata tristetea pe care o aduc ele inapoi. Nucii ingenunchiati aduc mai degraba a penitenta, si am tencuit ridurile intr-o incercare de intemnitare a tristetii. Fluierul piciorului - unica supapa. Interzis pentru vizorul care se uita prin mine... | |