| = înfimg | Anton [08.May.02 02:27] |
| Ochii ascuțiți ai dragostei, dungi de versuri Foarte interesant și frumos spus. Te rog șterge m-ul de la îmfig, cred că e în plus, uite că ieși o rimă involuntară | |
| = iubirea e mereu cu tine | secunda [09.May.02 15:15] |
| din punct de vedere gramatical: de-aș fi știut,… cât de-ascuțiți sunt ochii dragostei, ași fi-aruncat,-as fi fost aruncat după un secol,… mâna iubirii uscată > de pe față, > unde e predicatul, ca dup-o zi… > ce se intampla cu mana aceasta? să-mi înfimg alta, -infig și timp de-un secol să-mi scurgă - de unde? din ea=mana cea noua întunecate dungi de versuri… din punctul meu de vedere: de-aș fi știut,… cât de-ascuțiți sunt ochii dragostei, ași fi-aruncat, după un secol... sa inteleg ca daca ai fi cunoscut dragostea inainte de a fi nevoit sa o descoperi singur atunci nu ai mai fi iubit? te-ai fi desavarsit in timp fara a fi nevoit de sacrificiul propriei cunoasteri? pare paradoxal, insa, oricat de multe se spun si se scriu despre dragoste nu o poti cunoaste decat atunci cand tu insuti iubesti, e o lege sau doar o conditie a naturii de a ne darui absolutul. am luat intelesul de aruncat inainte, adica de evolutie... se referea cumva la aruncat in trecut? să-mi înfimg alta, și timp de-un secol să-mi scurgă întunecate dungi de versuri… ruperea de vechi prin cunoasterea dragostei ridica omul la un nivel superior de patrundere in tainele universului atat launtric cat si exterior; dar aici mana cea noua care se infige este cea care o inlocuieste pe cea a iubirii, e mana cunoasterii, a jertfei , a sacrificiului pe care arta o cere, o dedicare continua si sarguincioasa fata de frumusetea si intelepciunea ei; intunecatele dungi - sintagma extraordinara care surprinde cu migala si gingasie infinitul necuprins al poeziei, durerea poetului , a vietii si astfel a operei literare, singura care domina peste timp dupa stingerea omului si astfel a iubirii ce a cuprins inima lui. destul de ambigua in anumite privinte sau constructii poezia reuseste totusi sa creeze o fereastra spre contemplare si visare. ps; cand esti indragostit ti-e sufletul plin si simtind frumusetea si gustand parfumul dragostei realizezi cat de neputincios esti in a o exprima spre a o da altora ca si axioma sau cel putin punte de cunoastere a iubirii; de aceea cuvantul tace si arareori reuseste sa exprime in adevar bucuria ce salasluieste in inima iubita; iubeste si taci! din tacerea ta vor cunoaste ceilalti frumusetea de a iubi.... multumesc. | |
| = pt. secunda | dum [15.May.02 14:17] |
| cu aceasta poezie, defapt mai mult, ii reprosez iubirii "de o zi"(defapt am vrut sa zic excelenta) ca nu-mi da voie sa ma "ascund sub fersuri" ceea ce mi se primea cat de cat atunci cand sufeream("timp de-un secol"), si o faceam din cauza ca mana era deja uscata,... cum zic eu in poezie. din punct de vedere gramatical nu indraznesc sa aduc "scuze".:) scuze tre sa plec... | |