| = raspicarea | cornel marginean [04.Nov.06 19:11] |
| Interesanta pozitia ta fata de o comunicare neimplinita. Dar, cum spui, prima parte a unei cunosteri inter-umane e mereu frumoasa si e mai frumoasa cand ea se implineste si devine o amintire comuna. Imprietenirea si chiar dragostea sunt semne ale cedarii, ale acceptarii unui preludiu incheiat. Mereu unul dintre parteneri e diferit. Raspicarea este a celui direct si sincer. | |
| = Cornel M. | Adina Ungur [06.Nov.06 00:08] |
| Așa este, Cornel Mărginean, eu optez întotdeauna pentru sinceritate și prietenie. E frumos misterul, incitant și necesar, însă consider că cel mai bine își găsește locul în ficțiune și nu în viața reală. Misterul e foarte bun pentru literatură, artă, creație, le și condiționează, uneori, dar nu îl văd a fi neapărat necesar și într-o relație adevărată de iubire, în care cred cu putere că e nevoie de sinceritate și limpezime. Dar, probabil că eu greșesc, de aceea, (suspensie), de aceea... Recomand "răspicarea", asta e soluția mea, dar nu știu dacă așa e și cel mai bine. S-ar putea, să nu! Mulțumesc de trecere! Cu respect! | |
| = ganduri, direct de la ce spui ....nu stiu | cornel marginean [07.Nov.06 13:15] |
| de multe ori raspicare este o mare incredere, o mare iubire dar si un strigat cel de singuratate dezamagire dar o soapta nu paote fi raspicata un far in locul lumanarii poate tacerea sa fie ea mai raspicata daca se paote asterne , are spatiu si participanti | |