Members comments:

= gură-cască prin târg
Vasile Munteanu
[20.Mar.04 10:22]
Dragă Bogdan,

rătăcind și eu pe „coșcogeamitea” (vorba lui Creangă) site-ul, m-am întâmplat și pe aici unde (vorba altui povestitor) am băut un pahar cu apă că-mi era o foame de nu aveam unde să dorm la noapte...
Și, neavând ceva mai bun de făcut (ca tot românul), am zis să-mi dau și eu cu părerea:

Femeia (mamă, soră, prietenă, iubită, amantă...)chiar murind, continuă să fie „vie” în sufeltul Artistului (în cazul de față al Poetului).
Iubirea este creatoare de frumusețe: muzică, artă (plastică) și poezie într-o perenă revoltă împotriva legilor naturale și sociale („Să ne trezim din angoasele noastre turtite”), pe care le neagă sau le depășește („O să-mi trag un rând de piele peste cap”), supraordondu-se, aproape, Bineluui și Răului („mugurii din țâțe/din care beau eu/și alți vreo doi copaci din grădină”).
Poetul este un zeu care se hrănește prin cuvinte și care înțelege carnea prin vis („Scoală-te, femeie lăuză!”).
Însă trezirea, anularea viuslui este însăși „moartea” ca obiect al visului și „învierea” în mod real, natural („să țâșnim porumbei,/frunzuliță,/frunză verde,/frunză-frunză.”).

În speranța că „sensul” spuselor mele nu a fost unul „exagerat” de subiectiv, semnează

un gură-csacă prin târg.

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= gură-cască prin târg	Vasile Munteanu [20.Mar.04 10:22]
Dragă Bogdan, rătăcind și eu pe „coșcogeamitea” (vorba lui Creangă) site-ul, m-am întâmplat și pe aici unde (vorba altui povestitor) am băut un pahar cu apă că-mi era o foame de nu aveam unde să dorm la noapte... Și, neavând ceva mai bun de făcut (ca tot românul), am zis să-mi dau și eu cu părerea: Femeia (mamă, soră, prietenă, iubită, amantă...)chiar murind, continuă să fie „vie” în sufeltul Artistului (în cazul de față al Poetului). Iubirea este creatoare de frumusețe: muzică, artă (plastică) și poezie într-o perenă revoltă împotriva legilor naturale și sociale („Să ne trezim din angoasele noastre turtite”), pe care le neagă sau le depășește („O să-mi trag un rând de piele peste cap”), supraordondu-se, aproape, Bineluui și Răului („mugurii din țâțe/din care beau eu/și alți vreo doi copaci din grădină”). Poetul este un zeu care se hrănește prin cuvinte și care înțelege carnea prin vis („Scoală-te, femeie lăuză!”). Însă trezirea, anularea viuslui este însăși „moartea” ca obiect al visului și „învierea” în mod real, natural („să țâșnim porumbei,/frunzuliță,/frunză verde,/frunză-frunză.”). În speranța că „sensul” spuselor mele nu a fost unul „exagerat” de subiectiv, semnează un gură-csacă prin târg.