| = precum un gem firesc. Ștefan Petrea | Ioan Barb [04.Jun.10 22:56] |
| Întotdeauna când citesc sonetele tale simt bucuria întâlnirii cu poezia, cu sonetele lui Shakespeare, Voiculescu, T. George, Neculai Chirica și am enumerat doar câțiva. Poezia adevărată nu va succomba niciodată. Dar aceasta nu o înțelege niciodată cel ce n-a scris vreun vers "în dulcele stil clasic". Vreau să-ți mărturisesc că sunt etape în viață în care ești intrus sau rătăcit, dar poezia revine și renaște ca pasărea Phoenix din cenușă. Și să mai știi că și eu cred că "Precum un ger întunecarea varsă Bucăți de stele în șegalnic mers Eu joc în zborul trist aceeași farsă Ce-o pun în scenă sori în univers"... Poemul tău are o muzică aparte, distinsă, distinctă, care curge în sufletul iubitorului de poezie adevărată, deoarece își are izvorul chiar unde se întoarce să curgă. Unul care se identifică în ceea ce așterni pe hârtie în nopțile de singurătate, Ioan. | |