| = imbratisand personificarea | Alexandra Alb Tătar [05.Mar.18 09:34] |
| Mi-au alunecat versurile sonetului pe o coajă de suflet, unde s-au transformat în imagini pline de gingășie ce îmbracă durerea - "când lebăda din noi un cânt învață/ murindă dar lăsându-ne în viață"; îmbrățișez personificarea peniței, ce "voci în ea duios împlântă" - "Fără titlu", dar cu un pumnal de voci... | |
| = Alexandra, | Ștefan Petrea [05.Mar.18 10:41] |
| mă bucur că pe o coajă de suflet ai luminat în lectură sonetul... Te mai aștept... | |