| = mă îmbracă în enigme de flori ce-n lene se întind pe jos | Maria Mitea [29.Mar.21 05:17] |
| Ștefan, poemul ăsta e bine dichisit/îmbrăcat cu toate bunătățurile, atât pe orizontală, verticală, cât și pe diagonală crează sensuri multiple, ... se poate de citit și așa: ” agonie - frumos, născându-mi-se - enigme, frumos-clipa, clipa-jos, trupul - călduros, flori- stigme, sub lumini - frig, născându-mi-se - strig, parfumul - scos, idei - frig ” | |
| = Maria, | Ștefan Petrea [29.Mar.21 11:01] |
| m-ai zăpăcit cu felul în care mi-ai citit textul... Mulțumesc de timpul acordat acestuia...! | |
| = puțină zăpăceală | Maria Mitea [30.Mar.21 17:39] |
| nu strică, oricum neintenționat, ... :) aveam o profesoară de literatură în scoală cu cerințe. una dintre cerințe era să găsim ”subsolul” poemului pe diagonală ”ce împletește sensul/cuvintele într-o cosiță de fată mare” așa zicea ea, ” doar așa veți găsi prospețimea, nu vă rezumați la ”obvious”. era un fel al ei de a ne face să gândim pentru noi, ... unii poeți ruși intenționat creau sensurile pe diagonală, ... ce este bine definită în poemul de față, evidențiază coexistența dintre cuvinte, de ex: agonie - frumos (primele două linii pe diagonală), îl aduce pe cititor în alt spațiu decât dacă s-ar rezuma doar la ce se oferă pe orizontală (forma liniară/gândire liniară), ... și tot așa, ... :) Numai bine și sănătate, Ștefane, inspirație cât cuprinde și ne citim! | |