| = pereții își trag burțile | Alina Livia Lazăr [29.Nov.05 17:40] |
| desigur că într-un mod pe care nu pot să îl explic așteptam acest poem, Ioana. de la tine. nici nu știam că va fi scris pe bucățele mici pe post-it și vârât cu nepăsare în buzunarele paltonului. nici nu știam că mă pot bucura și înciuda, în același timp, pentru că văd un poem așa de pe măsura ochiului și conexiunilor mele neuronale. aortice. lumești. nu ai uitat nimic, Ioana. ca de obicei. ți-a rămas și rest? mereu rămâne rest. prietenesc încântat, li | |
| = De excepție | ioan peia [29.Nov.05 19:54] |
| Încântat și eu. Are o forță de sugestie teribilă poemul ăsta. Și mi-a smuls un strigăt de invidie imposibil de stăpânit. Simt o adiere de altceva, dar, chiar dacă, e foarte bine asimilat acest altceva. Și, uite, desprind din poem acea sintagmă care mie mi s-a părut centrul lui emoțional, spusa lui profundă: "creierul tău detonează în mine conștiința înfrângerii. " | |
| = conexiuni | ioana cheregi crișan [30.Nov.05 15:11] |
| Mă bucură trecerea ta, Li. de multe ori am simțit citindu-te că suntem pe aceeași frecvență. oricare ar fi ea...:) Ioan Peia, mă simt onorată. da, îmi doresc să schimb ceva, deși sunt sigură că am de spus același lucru sub orice formă aș face-o. îți mulțumesc! te mai aștept. | |