Members comments:

 =  embrion pe cerc
Nicolae Popa
[11.Feb.06 18:06]
Se pare că personajul central al subiectului e timpul – un timp-subiect. Tot ceea ce se întâmplă în acest timp, și între timp, neliniștește și dezorientează precum mișcările halucinante din „Metamorfozele” lui Kafka. O succesiune de senzații și „vagi întâmplări” de „la prima oră” și până la miezul nopții formând un cerc închis, existând de fapt și o roată ce se rotește ca veverița în acest cerc închis. Singurul element ce distonează, fiind oarecum prea literaturizat în context, mi se pare cel despre lectura „scrisorii a treia”... Poate că alte „scrisori” ale lui Eminescu , a doua sau a patra, ar fi dat mai bine făcând trimitere la trecerea veacurilor și la micimea mereu embrionare a omului... Nu exclud însă că poate fi vorba de un detaliu strict biografic, așa că nu insist deloc. Iată ceva care nu se uită ușor: „o să ajung undeva unde lumea nu are picioare și întâmplările au ajuns până la carne, până la sânge, la mamă, la tată, la embrionii lor blestemați.”
Plăcerea lecturii e de partea mea.


 =  Nic,
ioana cheregi crișan
[11.Feb.06 22:56]
m-am aventurat puțin încadrând textul la proză și neprecizând că este jurnal. ai avut dreptate în ceea ce privește detaliul biografic. momentul acelei recitări, care a avut loc întocmai în realitate, a fost punctul emoțional de pornire. atunci realitatea s-a preschimbat în poezie. un om care cu greu își amintea propriul nume își amintea totuși versuri din "scrisoarea a treia". a fost impresionant, pentru mine de neuitat. da, timpul e personajul care talonează într-un fel textul.
îți mulțumesc pentru citire și comentariu. te mai aștept,
ioana.




To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !