| = calm are | Ela Victoria Luca [13.Feb.06 16:39] |
| "stă ghemuită în colțul ei de lume știind că nu se poate face nimic. niciodată nu a reușit să scape de anulare. și el nu a știut niciodată. nici acum." uneori respiră sacadat, ca și cum lumea i se strecoară spre a-i reaminti că există și adună fire de viu pentru încă o zi. se pare că este încolăcită spre a se desfășura mai departe în alt colț. nu știe dacă de lumea asta sau o alta. din ea se aude pulsul ca dintr-o grotă încă nedescoperită. parcă se zbat pietrele. nu tac, pietrele nu tac. Ela | |
| = ce spun pietrele | ioana cheregi crișan [13.Feb.06 18:57] |
| da, Ela, uneori respiră sacadat ca și cum lumea i s-ar fi oprit în gât, ca și cum ar fi gata, gata să spună ceva, dar nu-i iese decât un sunet straniu, un "a" mic și vag, poate de la ajutor, poate de la ah, poate de la altceva. mulțumesc pentru că ești aici și mă continui și te continui... acum e vremea să scriem poeme de dragoste :) ioana. | |
| = "stă ghemuită " | Enache Ionut Laurentiu [13.Feb.06 19:00] |
| Ea ... imi place cum folosesti persoana a III, parca incercand sa te detasezi de orice subiectivism in ce priveste textul, actiunea in sine, dar totusi ne tragi de urechi:" Heiii, e vorba de mine aici "... "niciodată nu a reușit să scape de anulare. și el nu a știut niciodată. nici acum." superb !! Ioana, intotdeauna o placere. | |
| = a III-a singular | ioana cheregi crișan [13.Feb.06 23:36] |
| Ionuț, am încercat în acest mod să mă detașez de stare să o transfer în afara mea...mulțumesc. ioana. | |