| = ioana, | ioan peia [28.Nov.06 21:32] |
| murim în permanență, împotmoliți în minunea noastră de viață. | |
| = Să fie toamna ultimul anotimp? | PÃCALÃ VIOREL SILVIU [28.Nov.06 22:48] |
| Mie mi-a plăcut. Textul e mai greu decât pare la prima vedere.Dă sens morții. | |
| = sensul nonsensului | Ela Victoria Luca [29.Nov.06 01:35] |
| jocul rămâne. până aici. până când frunzele îți repetă moartea. ca o slujbă închinată seara omului. să te naști în fiecare poezie. să mori la finalul ei. chiar dacă nu o mai citești. ce poezii-frunze purtăm. când nu mai e de trăit nicio zi de toamnă, se deschide frigul la umblet. și atunci chem focul. așa, din sacrum. Ela | |
| = in fiecare zi e toamnă | ioana cheregi crișan [29.Nov.06 14:57] |
| Ioan, da murim. nu trebuie să ne îngrijorăm... Viorel, a căuta un sens vieții mi se pare mult mai dificil. moartea e doar parte din ea. cea mai de înțeles, de fapt. uneori îmi vine să cred că toamna e singurul anotimp...mulțumesc. Ela, esența e jocul. fără el nimic nu are sens. te mai aștept cu drag. | |
| = under your spell, like a man in a trance, oh yeah | Raul Huluban [07.Dec.06 21:56] |
| ce îmi place între vigurozitatea scrierii tale și tăierea pe viu a unor teme mereu prezente la tine e echilibrul care-l reușești tehnic și estetic dar în special echilibrul ca sentiment atunci când te legeni pe sârmele de întins rufe dintre o moarte și părul fluturând în vânt. | |