| + dincolo de simbolistică | Vasile Munteanu [15.Dec.06 06:04] |
| transpare vocea unei mărturisiri făcute la persoana a 2-a; asistăm la un autodafe estetic, în final poetul întinzându-și peste lucruri flăcările spiritului, încarcerat chiar și în acest proces de purificare în propriile prejudecăți și angoase ("mărăcini"); în final, pasărea phoenix își va întinde noile aripi, lămurite în focul conștiinței. | |
| = Un text împlinit | Ioana Geacăr [15.Dec.06 08:50] |
| Excelentă viziune a transferului psihic, a artei dedublării, sau a tendinței de purificare "pândești clipa de liniște. atunci lucrurile devin mai mari și tu crești din muțenia lor" Tranzitivitate și darul de a căuta și descrie liniștea universală. Un text frumos împlinit, felicitări! | |
| = O confesiune făcută prin inermediul persoana 2. | Constantin Codreanu [15.Dec.06 09:04] |
| "te subțiezi ca un câine care trece prin gard". Puternică imagine, mă întreb doar dacă comparația se oprește doar la "subțiere" sau merge și mai departe, la câine? "mirările cărnoase", funny!:) O confesiune făcută prin inermediul persoana 2. Cu drag, Constantin | |
| = trece prin gard | Tamara Zub [15.Dec.06 16:31] |
| Lighioana ne transmite panica unei creșteri "din muțenie" și bucuria unor "mirări cărnoase". Mi-au plăcut - te subțiezi ca un câine care trece prin gard - vocea ta se dezbracă de tine/ ea cântă în corul bisericii. Ai scris la persoana 2, dar parcă totul se întâmplă la persoana 1. Cu prietenie, eu. | |
| = persoana mea a doua | ioana cheregi crișan [16.Dec.06 00:50] |
| Vasile, aprecierea ta mă onorează. asta și pentru că sunt o veche și consecventă cititoare de-a ta. mulțumesc. Ioana, mă bucur mult pentru că ai văzut aici o dedublare și o împlinire...:) Constantin, evident e o confesiune făcută la persoana (mea) a doua, așa cum ai remarcat. Tamara, recunosc, așteptam cu oarecare nerăbdare să fie sesizat momentul scindării perceptibile doar de partea lăsată în urmă...mulțumesc. | |