| + "cel ce nu-și va lăsa tălpile nici în sicriu sărutate" | Ela Victoria Luca [21.Nov.05 16:54] |
| Trecerea spre ceea ce îngroparea în viu se face lege nescrisă, trecerea spre Absentul din noi, în acest poem e mai mult o strigare în șoaptă, permisă fie-mi alăturarea. Fiindcă fiecare vers se întoarce spre chemări și fiecare chemare se face vers. Chemarea a ceea ce neîngropat rămâne. "dar mai ales aduceți-mi-l pe cel absolut aduceți-mă la mine pe cel ce nu-și va lăsa tălpile nici în sicriu sărutate aduceți-mi-l pe cel ce vrea să se îngroape de viu în alții și moartea îl va găsi dispărut" "Dar tu între timp", ruperi din real. Reveniri la ziua cea de toate vremurile, când "abstractele tălpi" ating o dată pământul, o dată cerul. Deosebit poem, admirația mea pentru Creația Poetului. Ela | |