| = "adorm în nemișcarea de-a te vedea plecat" | Ela Victoria Luca [13.Feb.06 20:31] |
| "omul acela dintr-un fluid incoerent încât ai fi putut să treci prin el din toate părțile și-abia de-ar fi întors privirea" nu știu de ce simt acest poem ca pe o căutare sau o re-definire, ca pe o re-așternere în alte puncte cardinal, ca pe o re-trecere prin lume, a ta, a celorlalți, din tine, din ceilalți. Și paote și o tristețe temperată, un fel de senin cumva dincolo de toate, chiar dacă apar frământări, întrebări și atâtea drumuri de veghe. Ela | |