| = pain and paing | Ela Victoria Luca [23.Mar.06 14:51] |
| Într-o zi s-a înălțat cuântul spre marginea iubirii, ca și cum s-ar fi privit în oglinda unui martie nepământesc, din care înmugureau magnolii argintii, disnpre nordul nostru spre sudul fără limite, aspațial. Funiile, cele ce aduc sufletele în lanțultrăirilor, prin nașteri și morți succesive, sunt înnodate mult mai înalt, mult mai departe de omenesc. Închide-te în minune, umblă ca și cum nimic nu o poate răsturna, precum în șapte o oglindă, fiindcă: "iar vine dragostea aceea mare cade ca o sărbătoare într-o zi proastă iar când să mă aplec să beau apare mâna a treia albastră" Ela | |