| + admirare | Paul Bogdan [11.Nov.03 07:07] |
| M-ai sinucis abrupt în aste stihuri Și-ți spun maestre că mă doare, Post-mortem, și din mari nimicuri, Mă-nchin adânc măriei tale. Din banca mea cu iz ilustru Ce n-am tocit-o pe sub coate C-un epitaf scris cam lacustru Îți spun că am căzut pe spate. Ca o morală ce sfințește gluma Îți spun, confrate, cu o voce tare Că se întâmplă des ca lumea Să tacă, mută, doar din admirare. | |
| = mi-ar fi placut sa las si eu o replica aici dar nu am nici-o idee acum | Catalin Popescu [11.Nov.03 11:34] |
| versificati elegant mi-au placut mult sonetele! | |
| = Te-am "sinucis"... | Adrian Erbiceanu [11.Nov.03 15:45] |
| Pentru Paul Bogdan Raspuns la: " + admirare " Te-am "sinucis" si uite-mi cer iertare! N-am prevazut ca versu-mi o sa fie O poarta cu "destine" funerare Ci-un drum deschis spre-o "noua" poezie. Imi pare, numai, rau, ca din eroare, Te-am fost atins cu inocente stihuri; Dar dac'-ai afirmat ca te mai doare, Esti viu, si-n rest mai toate sunt nimicuri!... Impleticit, prin fusele orare, Maestrul mi-a trimis un "corb" sa-mi spuna Cum gluma ta, chiar daca-i spusa tare, E-o gluma cu talent, si este buna! A.Erbiceanu | |
| = Incearca! | Adrian Erbiceanu [11.Nov.03 15:55] |
| Lui Catalin Popescu "Sonetele" nu le-am publicat ca sa fie "publicate", ci ca sa incurajez o dezbatere. Ori ce replica este bine venita. Incearca ! A.Erbiceanu | |
| = multumesc pt sugestii. sunt binevenite oricand | Irina David [14.Nov.03 21:25] |
| eu nu gandesc momentan in versuri dar am desprins multime de subintelesuri si drept urmare o sa incerc pe viitor sa le aplic concret | |