| = Valentin, | Nuta Craciun [21.Mar.06 02:20] |
| descopar ceva nou aici, o nota aparte, desi tristetile sunt tot cele vechi, nu:) exista o resemnare in fata sortii care oricum face ce vrea, o acceptare de a fi ceea ce vreau ceilalti, o renuntare la vointa, dar nu o renuntare la ceea ce s-a lipit prea bine de suflet, atat de bine ca nu mai poti desprinde. ai mai putea lucra la forma putin, incearca sa renunti la cuvintele de legatura, care fac mai greoaie lecturarea, in primele 3 versuri ai doi “si” la care poti renunta, in general poti restrange putin si aprofunda, gasesc si alte cuvinte de prisos. incerc sa redau intr-o varianta fara conjunctii: imi iau pielea de fier atarnata in cuier o dezbrac pe cea veche prea rosie prea sensibila o strang pana se muleaza pe fata pe ganduri pe vise ochii devin inerti expresiile mi-au inghetat tristetea sculptati pe chipul meu zambetul care va place sunt prea singur sa-nteleg prea obosit sa ma opun eu voi plange mai departe cu lacrimi de fier si cauta altceva pt. “sensibila” e prea explicit, ceva cu acelasi sens daca vrei. Anana | |
| = Voi reveni.. | valentin [21.Mar.06 15:44] |
| Voi reveni asupra poeziei si voi aplica unele din sugestii! (acum sunt un pic ocupat:)) Ma bucur sa iti notez trecerea pe aceasta pagina! Cu apreciere, Valentin | |