| + semn particular | emilian valeriu pal [19.Oct.09 11:30] |
| Personal, am rezonat complet cu strofa a treia care sustine tot textul. Si ultima strofa bine realizata, desi eu as fi vazut o fulguire oarba. Bine surprinsa si revolta din prima strofa. Din punctul meu de vedere, un alt atu al textului e ritmul, o muzicalitate de vecernie. Penultima strofa m-a dus cu gindul la o manastire in care rasuna toaca pe inserat. Cu titlul nu ma prea impac si nici cum suna versul "Ma_miriie_minti". Dincolo de aceste mici obiectii, am rezonat. | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Oct.09 12:13] |
| mulțumesc, Emi, pentru lectură și semnul despre; desigur, ai dreptate [ar mai fi: (v4s3) "cu care... cu... o cișmea"], însă utilizarea sonantelor respective (în versul indicat de tine) este voită (cu trimitere la onomastică și la simbolistica specifică acestor consoane; mi-a permite să o definesc drept o treime a sumbrului); dacă efectul nu este cel scontat, asta e; încă o dată mulțumesc pentru prezență. | |
| = dinti! | Andrei - Tiberiu Măjeri [19.Oct.09 20:24] |
| imi place foarte mult! retin:"haita își mută prada în dinți". strofa a treia este superba! cu stima, andrei | |
| = . | Vasile Munteanu [20.Oct.09 06:22] |
| mulțumesc, Andrei. | |
| = lumina nu ne mai poate răni | iarina copuzaru [20.Oct.09 10:50] |
| O muzicalitate aparte m-a atras, versul „mi-e pieptul o scorbură cu ecou de pădure” autentifică o corporalitate a acestui ritm înzestrat cu înalt simț poeticesc și, spre bucuria mea, acustic. Semnul particular marchează o esență a firescului, sîngele și apa curgînd în aceeași devenire, nu însă fără tensiune și revoltă – „a mutila o apă nu e greu”. Frumos. | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Oct.09 05:46] |
| mulțumesc, Iarina, pentru lectură și pentru semnul despre; ai bine surprins sensul apei-sânge: viața = o formă de diluare. | |
| = sem... | Petruț Pârvescu [29.Oct.09 15:53] |
| *** da. un poem reusit. ton, atmosfera, ritm, eleganta stilului. | |