| = in plus | petrea stefan [20.Jan.10 09:26] |
| ``insinuant zorii-si ascut de stresini briciul unui crivat prelungit si n-am murit ascult cum putrezeste frunzisul lepadat acum un an`` In plus, o usoara tenta paterna aduce textului o boare de duiosie. Felicitari! | |
| = . | Vasile Munteanu [20.Jan.10 20:39] |
| mulțumesc, domnule Ștefan, pentru lectură și pentru semnul despre. | |
| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [20.Jan.10 21:06] |
Poveste de iarnă cu un Gryllus bimaculatus ce bate repede din aripioare, căci altfel de ce ai fi “umblat cu toporul prin curte”? Mijloace stilistice excepționale ori imagini feerice: “zorii-și ascut de streșini briciul acestui crivăț prelungit”, "ascult cum putrezește frunzișul lepădat acum un an", “ascult cum fulgii ne-nconjoară construind un alt castel fantastic fără poduri”, “un altfel de perete mi se sprijină de piept” creează impresia de vis, de basm, de neobișnuit și conferă gingășie: “și-a lipit de mine fetița mea obrajii cu gropițe”. Ultimele versuri sună cam așa: “răstimp elitrele mi-au ars de-aceea voi mă vedeți negru niciodată nu dorm în ianuarie”! Un poem insinuant! Ottilia Ardeleanu | |
| = un poem minunat | Cristina Sirion [20.Jan.10 23:46] |
| care poate ar taia respiratia de n-ar avea duiosia sa te uimeasca treptat, un poem care-ti ramane in piept. L-as putea citi de zeci de ori, s-ar simti ca o mangaiere pe dinuantru. As fi vrut sa-i pot da o stea, din pacate nivelul nu-mi permite. Imi pare rau ca nu se poate face cumva mai remarcat, din noianul de poezii de pe site. | |
| = . | Vasile Munteanu [21.Jan.10 07:39] |
| mulțumesc, Ottilia, mulțumesc, Cristina, pentru lectură și pentru semnul despre. | |