| = Bun | Geta Adam [23.Feb.06 08:57] |
| Aici bat tamplele. Se aude vuietul unei linisti cautate. Despletite. Nu mai exista negrul cu care ne-am obisnuit, nu mai exista revolta, e doar o incruntare a literei. Dimineata asta ma dau si eu "inimii pe care o bat", cu toate Celelalte ale mele. Poem rotund, Ted, rotund. | |
| = în dorul meu dumnezeu lăcrima | Elena Albu [23.Feb.06 10:25] |
| Eu vad insa destul negru...Doar ca pe undeva apare acceptarea si speranta linistii din urma: ,,unghii negre buze învinețite pleoape încercănate aplecat deasupra sufletului meu scria vedeam cum vine de tare departe liniștea " ,,mi se-ncruntau în creier zmeie și cancerul era mai bun la pieptul mamei-dumnezee" Cu poezia lui V. Munteanu nu te poti obisnui. E mereu noua, chiar daca unele teme se repeta (si oricum izvorasc din realitatea subiectiva a poetului si chiar daca o filtram prin fantastic, aceasta realitate continua sa pastreze un sambure de particular...numai peste timp va intra in ,,depersonalidare" :D) | |
| = erata | Elena Albu [23.Feb.06 10:25] |
| erata: depersonalizare | |
| = Geta, Elena | Vasile Munteanu [23.Feb.06 15:17] |
| rotundul este un pătrat neîmplinit, nici alb, nici negru - doar uimit: o rază, un arc, o secundă în vârful săgeții de literă surdă. Mulțumesc, | |
| = rotund | Geta Adam [23.Feb.06 15:48] |
| eu credeam ca patratul este un rotund neimplinit, uimit de neimplinire de altfel, prinvindu-si colturile:) | |
| = Geta | Vasile Munteanu [23.Feb.06 15:53] |
| colțurile, pentru mine, reprezintă neputința de a lua curba fără să mă lovesc violent de lume :) | |