| = bancomat | Tamara Zub [13.May.08 20:20] |
| Începeți riscant - "pășesc țin răsăritul între dinți", cam prea metaforic. Dar de la Scara Pisicii încolo e un poem savuros, cu faze de profunzime sau derizoriu, ele alternând în chip ingenios. Esențial e că textul conține ceea ce înțelegem prin trăire, mărturisire, plus arta de a produce imagini și desigur, punere în abis. O bucată perfectă, după mine: în jurul aurului muștele au dat năvală lăcomia are aripi și-i verde n-am bani de insecticid îmi spun dar cu o pensulă aș putea vopsi și bancomate și uși cu fotocelulă și carduri Dar ce însemnă lenjerie de piele? Ca să înțeleg și eu. Felicitări! Cu stimp, tama | |
| = . | Vasile Munteanu [14.May.08 12:17] |
| Tama: "stângăcia" remarcată de către tine e, așa, o delimitare incipientă a planurilor: vertical (pășirea) vs orizontal (răsăritul "cricular" delimitat din perspectiva receptării empirice de arcul de cerc al privirii, respectiv câmpul vizual); prin natura specifică, pe parcurs, aceste planuri își redobândesc dimensiunea lor firească și raportul lor firesc, termic și epidermic ("piele", vezi caracteristici). mulțumesc pentru lectură și pentru semn. | |