| + parere | emilian valeriu pal [14.Sep.06 17:12] |
| Un poem, din punctul meu de o pretiozitate rara. O atmosfera aproape jumatate shiastra jumatate profana. "zilei curvistine i-a sarit rujul peste case ]ntiglindu-le" Mai vizual de atit nu se poate. De altfel prima strofa e in sine o mica bijuterie, mai ales prin acel "sa incercanez ianlutlui luminatorii" Strofa a doua face trecerea spre interior, spre pamint, spre musuroi, intr-un ritual, nu morbid ci crud in sensul de inceput. In final ingropaciunea e desafirsita. Pina acum am gasit vreo sase sensuri la acel "simt musuroi". daca mai insist voi mai gasi citeva. Cu apreciere, Emil | |
| = Emilian | Vasile Munteanu [15.Sep.06 08:06] |
| mulțumesc pentru apreciere; foarte bine intuit demersul; mulțumesc și pentru sugerarea elegantă a formei corecte "a țigli" - :); personal, am optat pentru sensul etimologic și pentru jocul de cuvinte. cu reciprocitate, | |