| = semn.. | Petruț Pârvescu [25.May.09 20:40] |
| Adriana, un pohem interesant. lirism, sens, mesaj. utima parte se mai cere lucrata! succes! n.b.se apropie luna cireșelor coapte și străzile seamănă cu niște femei... cu prietenie, | |
| = duc mâinile la piept și număr invers... | Adriana Marilena Simionescu [25.May.09 21:44] |
| ”stam amândoi pe prispă jos în dreptu’ nucului era vară cald zăpușeală vorbeam mai mult el că eu ascultam si dintr-o dată așa tam-nesam mă punea să număr până la zece” 1,2,3,4,5… ziceam eu, dar niciodată nu puteam ajunge mai departe pentru că în fond și la urma urmei se pare că 5 este totuși o notă de trecere sau poate numărul unui tramvai deși tramvaiele oricât de frumoase mi s-ar părea mie refuză cu îndârjire să-și croiască drum printre nuci doar culoarea verde a semaforului mă duce aproape mereu în vremea copilăriei Mulțumesc Petruț pentru popasul făcut în acest poem de la personale pe care contrar obiceiului meu l-am scris dintr-o singură răsuflare. amical, Ama | |
| = orașul se dăruiește celui care trece pe galben | Maria Prochipiuc [26.May.09 09:21] |
| Luna cireșelor coapte mi se pare cea mai frumosă metaforă a unui timp numit iubire, a unui timp numit amintire. Ce parfum poate îmbăta sufletele dându-le starea de iubire decât cel al florilor de tei…pentru tine cred ca acele cuvinte puse în ghilimele au o anumită importanță, eu aș fi încifrat un pic acele trmiteri, în rest…o amintire a timpului ce a trecut și e posibil să mai și vină… | |
| = către dulcele târg al Ieșilor cu dor de Copou... | Adriana Marilena Simionescu [26.May.09 10:25] |
| Maria, ce bucurie să te regăsesc aici printre cuvintele mele în orașul cotropit de atâtea claxoane așteptând cuminte la semafor cu aceeași răbdare și sensibilitate care te caracterizează. Mi-e bine să te știu aproape în luna lui cireșar și mereu pentru că ținând seama de sugestiile pe care tu și Petruț mi le-ați trimis în comentarii cu atâta delicatețe această -personală- ar putea deveni un poem cu adevărat. Amadriada | |