| = „Sunt cea mai frumoasă fată săracă din lume” | Maria Elena Chindea [09.Oct.23 01:36] |
| spui tu Luana, eu însă te-aș contrazice puțin în ceea ce privește „sărăcia”! Câtă vreme ai visul și curajul de-a experimenta stări, spații și forme energetice diverse, nici nu ai cum (și dacă-ai vrea) să fii săracă. Pentru că ai multiversuri de gustat, pipăit, locuit. Și mai ai plantația africană, Dunărea, castelele, podurile - astea doar la o trecere în revistă fugară a „proprietăților”! :) Așa că nu prea pricep io cum îi cu „sărăcia” asta - da pricep foarte bine cât ești de bogată! Spor la strângerea comorilor - chiar de-s înfășurate în lacrimi duioase! o plusvaloare consistentă! | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [09.Oct.23 02:34] |
| Maria, poemul de sus e o fantezie... În general, combini fantezia în proporții variabile, cu realul, mult este fantezie... Podul respectiv e de la un văr al meu, cobora cărți Sandra Brown din pod, pe când eram foarte mici și eu una nu știam citi, cu verișoarele mele. Bunicul, nu are a face, e numai fantezie, nici păpușile nu le-aș ține în pod. Căci sunt drăguțe, mai ales cele de porțelan. Oricum, dacă ar fi să aleg, mi-ar plăcea să fiu sirenă, dacă există. Îmi place apa foarte mult, când eram mică mergeam la sat la scaldă. Și de vreo 10 ani o iubesc foarte mult, în sensul că sunt obsedată de apă. Concediile mi le fac, însă și prin apă și prin pădure... :) Dacă m-ai întreba unde îmi place mai mult, nu știu ce să îți spun, pentru fiecare eu sunt, în ele. | |
| + “cea mai frumoasă” | Zavalic Antonia-Luiza [09.Oct.23 12:47] |
| Intens, fiecare cuvânt ca o gură de aer. Confesiv, fiecare emoție este o Dunăre cu inimi. Iar mie mi-a dispărut frica de apă numai citindu-te. Am savurat cu drag. | |
| = Iulia, | George Pașa [10.Oct.23 08:25] |
| În titlu n-ar trebui scris "lăcrămioare"? | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [10.Oct.23 16:06] |
| Mulțumesc, Antonia, e parfum când treci tu... George, eu un skepsis substantival, de aceea am lăsat forma de suflet, substantivul. Poate, mergea un italic sau literă mare, dar prefer așa... Mulțumesc, dragilor! | |
| = Casa rustică și ridicarea porumbului pe câmp | Dragoș Vișan [10.Oct.23 18:59] |
| O să ajut eu pentru facerea unui "băiețel din grâu". Și o să-l duc în dar Africii. Găsesc poemul foarte interactiv. Plin de stenică nostalgie și debordantă energie lirică. "Se poate trăi și fără sex". Se poate și scrie fără sex? | |
| = Răspuns, pentru Dragoș Vișan... | Iulia Elize [10.Oct.23 19:42] |
| Nu știu... Poate, de-asta am schimbat și poemul. L-am ajustat, pe ici, pe colo... (sper că e mai bine). Foarte plăcut surprinsă de vizită și te mai aștept, Dragoș Vișan... Poate, data viitoare îmi lași și steluță, dar să argumentezi... :) | |
| = Steluță de gheață îți dau pentru acest poem superb | Dragoș Vișan [10.Oct.23 20:12] |
| Cu plăcere vin pe textele tale, dar de stea galbenă sunt, din păcatele mele, impotent pentru totdeauna. Steluță de gheață îți las, dragă poetă Iulia Elize. De la nivelul meu de -10 (°C). Imaginar simt acea mototolire a cozii de pește pe mine. Fascinant! Cineva mă poate încălzi, când citesc. Tare! | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [10.Oct.23 21:23] |
| Dragoș, sper să nu te arunci prin mare în căutare, totuși de himere, cu coadă... | |
| = Răspuns... | Iulia Elize [10.Oct.23 21:23] |
| Ce faci, iarăși ești cu nivelul beteag... | |