| + De citit | Albu Vladimir [14.Sep.04 21:06] |
| Gestul poetic este pus intr-un context al "incercarii", probabil constiinta limitelor creaturale ori neputinta inteleasa pur si simplu ca viziune pesimista a atingerii perfectiunii... "spaima diminetii" mi se pare o sintagma valabila din punct de vedere estetic desi marturisesc ca imi pare a fi ambivalenta la nivelul semnificatiei datorita in primul rand paradoxului pe care il include sau e poate o fotografie a obiectivarii omului in natura (de ce nu si invers... omul ce se dizolva in natura intr-un orizont nirvanic)... demersul in cauza este situat inaintea oricarei cunoasteri... un fel de apriori cosmic prin recurs la axul central al oricarei ordini -fiinta adamica rascumparata-... utilizarea ca modalitate de cunoastere a mimetismului si transcenderii fiintei umane ca si o alta taina intre tainele universului... un poem foarte simplu in aparenta dar foarte bogat in semnificatii. | |