| = Ioana, | Nicolae Popa [10.Nov.06 21:41] |
| Daccă-i bumerang, bumerang să fie. De fapt, pe bune. Ai reușit să trezești un fior neobișnuit în primele 5 rânduri: "Dumnezeu devenit cerșetor mi-a cerut un bănuț... i l-am dat... (știu că era EL...)" Și brusc reduci totul la cochetăria cu Doamna Lună, în cu totul alt registru, copilăros-romantic. Nu, nu cred că e neapărat să schimbi. Pur și simplu, gândește-te la starea pe care ai știut să o redai mai înaite și care avea și acea surprizătoare precizare: "(știu că era EL...)" Bumerangizare plăcută în continuare. | |
| = multumesc! | ioana matei [10.Nov.06 22:21] |
| imi vine sa-ti zambesc poznas... | |
| = Nicolae, Nicolae, de ce | ioana matei [10.Nov.06 22:47] |
| nu incerci sa inglobezi si ultimele doua randuri, care sunt cheia? Cu siguranta, vai mie, n-am reusit sa-ti duc gandirea acolo! Era vorba chiar despre Dumnezeu (el si EL). De fapt, mi-am dorit sa amintesc o universala complicitate ce trece pe langa noi in fiecare zi (incercand sa trezeasca, poate in cele din urma, chiar si cu palme!) | |
| = Sfat mic de la om muncitor | Ioana Geacăr [13.Nov.06 09:19] |
| Dacă ai șterge măcar cuvântul "Doamna" și ai scrie luna cu l ai scăpa de tonul accentuat naiv. Muncește, ioana, ca să exclami apoi satisfăcută că munca obosește! | |
| = urma de repros | ioana matei [13.Nov.06 10:39] |
| din gandul tau mare, ma stinghereste, Ioana! Nici vorba de infatuare in ce-ti spuneam! Doar sugeram presupusa mea neputinta in a slefui. Si poezia e piatra pretioasa indelung slefuita. Poate de aceea nu voi putea sa scriu. De incerc sa slefuiesc simt ca pierd si bruma de raza de la inceput. Despre textul de aici: am scris Doamna Luna ducandu-ma la starea de copil pe care o simt intalnindu-l pe EL. Dar daca tu spui ca nu e bine, te ascult! | |