| = pierdută în carte | Nicolae CORNESCIAN [12.Aug.10 23:00] |
| Cu mici excepții ce trunchiază ritmul interior al prozei: „ca mările toate de vie”…, surplusul repetițiilor stingheritoare în cadrul aceleiași fraze: „dacă ai fi plecat cu două zile mai târziu, vs. „dar ai plecat așa cum ai simțit…”, excesul antitezei: „de a pune în sensuri nonsensul”, într-adevăr, și în „ziua a patra” se simte aceeași forță de redare și concentrare a sentimentelor puternic interiorizate. De remarcat însă și ignorarea unui subiect, unei narațiuni, lipsei de personaje croite în detaliu, pentru a conferi prozei o poetică de o plasticitate sinonimă reveriei ori amalgamului de stări înălțătoare. „Ai zâmbit în gând și copilei care va primi darul…” | |
| = Nicolae | Ela Victoria Luca [12.Aug.10 23:20] |
| Mulțumesc, m-a tentat ptr câteva minute, atentă la cum ai pus accent pe unele detalii (valide fiind observațiile tale), să modific textul, dar ceva din mine m-a oprit, cred că deja intuiești ce: simplul motiv că ceea ce se scrie/scriu aici nu este standardizabil nici ca proză, nici ca poezie, nici ca prozopoem, nici ca jurnal literar. Este o arhitectură deschisă spre fiecare din celelalte, poate nu cea mai fericit aleasă și validabilă, dar cumva deja clădită... atipic.:) Ela | |