= Ela, sunt fericit pentru... | marius nițov [05.Feb.08 19:09] |
Ela, sunt fericit pentru... "nu te pot atinge mă înfășor doar nopțile fașă aseptică în jurul rănilor tale prelungi acopăr moartea mamei murgii sacrificați înainte de naștere scaunele goale umerii vineți ai taților discreția mea - o felie de pâine neagră pe care întinzi în fiecare dimineață somnul și te cufunzi până hrănești și copiii copiilor - singura făgăduință caldă în care mai crezi -"... mulțumesc pentru că ai scris poezia asta! | |
= părere | Ecaterina Bargan [05.Feb.08 19:33] |
Sau - toate simțurile se opresc/rămîn în inimă. oamenii - bariere în fața libertății (cel puțin în respirație) ce ar părea tangibilă. praful străin - murdăria din suflet ce nu se înlătură decît cu trecerea timpului. uciderea din fașă a clipelor plăcute prin agresivitatea incontrolabilă. alinare în noapte, dăruire a sinelui pur. ideea că totul e supus pieirii. munca depusă pentru a ține familia, a continua drumul vieții prin alte generații. limpezimea de a privi prin inimă, cînd nici o făgăduință nu mai strînge. | |
= Marius, Ecaterina | Ela Victoria Luca [06.Feb.08 13:32] |
Marius, despre inimă nu mai scot un sunet. Despre deschiderea permanentă a ochilor prin fiecare simț voi mai scrie în timp. Ecaterina, toate încep și se sfârșesc în inimă, orice-am gândi/înfăptui, de nu mai simțim nimic, e semn "rău", de "mal-etre" (cu accente cu tot). Mulțumesc, Ela | |