| = a revenit darius | Alex Radu [01.Sep.06 18:25] |
| Intrarea în septembrie e aici mai mult decât o stare de astenie, să spunem. Naratorul-personaj e cuprins de nefericirea generată de iubirea imposibilă, iar acest sentiment se răsfrânge, sub ochii atenți ai cititorului, asupra naturii, cu tot ce înseamnă ea: pământ, apă, văzduh. Acord din nou steluța (tot invizibilă :) ) pentru claritatea discursului narativ, în care Sentimentul absolut se ridică deasupra logosului, pentru această pendulare între liniștea meditativă a mării și, generic, a naturii, și albul sau blankul uitării, pentru precizia frazei, "tăiată" în momentul oportun, exprimând clar și concis zbuciumul interior. "Pânza freatică" e probabil sufletul, partea interioară a naratorului-personaj, iar "ziua dintâi"-septembriele crunt, al aducerii aminte despre nefericire. Alex | |
| = Alex | Ela Victoria Luca [02.Sep.06 11:15] |
| Esența lui Darius este prezența și în absență, absența și în prezență. El nu pleacă, el nu vine, el ființează în pânza freatică a fiecărei zile, așa a fost de la început și până când va apărea sub o formă materializată, într-un fel sau altul. Blank este un spațiu vid, uitarea nu e spațiu vid, fiindcă există rememorare. Blankul acesta are altă semnificație. Și cred că fiecare ajunge să îl aperceapă la un moment dat. Mulțumesc pentru intrarea în septembrei prin "pământ aer apă lemn metal..." Ela | |