| = "iluzii pictate în roșu" | Dana Lucaci [04.Sep.05 15:05] |
| Despre iluzie în roșu, a vieții, a ceea ce suntem. În prima strofă cuvintele se echilibrează în sens și imagine, mi-a plăcut acel: "râurile de roșu Peste răceala pietrelor, întunecimea pădurilor de spini Privește.... Orizontul ce se întinde din palma ta" Copil, perfecțiune, eternitate, ape ce își schimbă sensul, dansul timpului, realitatea, visele, elemente ce apar în poemele tale, ca un fel de globule roșii neatinse de lumea ce te acoperă. Privitor oarecum detașat, însuși poemul are o tonalitate de sfătuire, ca atunci când poți lăsa un cuvânt celui ce nu mai găsește sensul apelor sale. Citesc mai departe și poposesc, sunt pe o piatră undeva, a cincea scoică lăsată de valuri. Ela | |
| = Regret... | Iris Barbulescu [04.Sep.05 15:37] |
| Ma bucur mult, daca ai reusit sa simti ce am incercat sa transmit...unui copil frumos. Trecerea de bariere..."Privitor oarecum detașat, însuși poemul are o tonalitate de sfătuire, ca atunci când poți lăsa un cuvânt celui ce nu mai găsește sensul apelor sale"...aici ai dreptate...sfatuiesc si ma sfatuiesc...sensul apelor il alegi doar tu...asa ca nu mai are rost sa ne intrebam..de ce uneori apele trec peste noi?de ce ne distrug in furtuni? Noi suntem si apa si cel de sub ea.... Drag celei de-a cincea scoici | |