| = . | Ecaterina Bargan [15.Mar.10 11:58] |
| are un iz filosofic textul, căruia i-aș zice chiar poezie. aici: și e noaptea profundă ce-mi ține palmele lipite într-o ultimă căutare de sine aș scrie: și e noapte profundă, îmi ține palmele lipite într-o ultimă căutare de sine dar e ok și așa, adică nimic incoerent. pare a fi scris dintr-o amintire plăcută, o amintire cel puțin importantă pentru tine. îmi place numele ion ca personaj. și finalul. | |
| = "stau aici" | Alexandru Gheție [15.Mar.10 12:20] |
| "am știut mereu ca tu n-ai să mori niciodată" - și totuși... da, re-constituirea unei clipe cu râs mult, cu fericiri strânse în linia palmei. trecutul mirosea frumos, prezentul însă, acel "stau aici / sunt încă aici" sugerează o desprindere totală de acel trecut în care se reflecta linia vieții în ochii ființei. Îmi place modul în care s-a conturat ideea, mă atrag mereu nostalgicele întoarceri, dramele de dincolo de ele, imaginile-simbol (palma, linia vieții, căutarea de sine). De fapt, poezia pare o călătorie pe linia palmei într-o continuă căutare de sine... plăcut! numai bine, alex | |
| = Katy & Alex | Ela Solan [15.Mar.10 18:45] |
| multumesc mult pentru semne. e o personala pentru ca este reala, pentru ca Ioan a existat si a fost un om frumos, luminos, special si foarte iubit; e un fragment din timpul ce ne-a fost dat impreuna. prea putin, din pacate. Elsa | |