| + spune- i iubire... | Teodor Dume [02.Jun.24 09:11] |
| "dacă nu e tristete, dacă nu e suferință atunci nu mai e iubire" mult adevăr! un stil inconfundabil! confirm luminând drumul iubirii cu sinceritate! | |
| = Teodor | Leonard Ancuta [02.Jun.24 12:10] |
| întotdeauna o apreciere e binevenita, mulțumesc. | |
| + “i se spune iubire deși taie toate brațele nevăzute” | Zavalic Antonia-Luiza [03.Jun.24 03:18] |
| Leonard, ai un poem plin de inimă. De inima ta care crește ca un asteroid în întâlnirea spectaculară cu ceva viu, de acolo unde ia naștere ceva înfricoșător de frumos. Cuvintele tale dor, dor în ochii cititorului, în lacrimile cititorului. Ai o întreaga lume în inima ta, o forțǎ cu care iubești și scrii devastator. Nu apuc să țin pasul cu tine, sunt cumva mereu în urma ta, culegându-ți pașii de torent poetic. Cred cǎ dintotdeauna mi-ai fost un soi de mentor, am crescut cu poezia ta, încă cresc și mă uit la ea așa cum privesc cerul generos al nopții. Tu ești un om minunat, trăiești și iubești mai mult decât un om. Te admir cu drag dintotdeauna și aș vrea să găsești fericirea pe care atât de mult și frumos o iubești . | |
| = Antonia | Leonard Ancuta [03.Jun.24 11:14] |
| Așa cum te știu eu, adică ce am aflat despre tine din ce scrii, din ce te sensibilizează în poeme, din cîteva fotografii, cred că tu esti suficient de sensibilă să vezi iubirea, sa o simți și de aceea mă bucur mult pentru cuvintele lăsate aici. mulțumesc mult pentru tot! | |
| = Notiță | George Pașa [05.Jun.24 18:06] |
| Ceea de mi se pare mai reușit aici este, să zic așa, multiplicarea perspectivei asupra iubirii. O viziune lucidă, plecată de la un loc comun, acela că iubirea înseamnă suferință, însă totul se dezvoltă într-un sensibil exercițiu spiritual. Și tristețe, și luciditate, și, paradoxal, o revoltă calmă dublată de contrariul său. Mi-a plăcut textul acesta de când l-am citit prima oară. Ar fi multe de zis, dar nu sunt în cea mai bună formă critică. De corectat, că tot nu am zis când am citit prima oară: „nimeni nu la văzut pe dumnezeu”. | |
| + Leo,poezia ta | Ottilia Ardeleanu [05.Jun.24 18:22] |
| este omul pe care îl expui cu fiecare cuvânt. felicitări pentru felul în care te expui! nu de mine,cu atât mai mult de alții nu depinde expunerea ta. dar, cred că eu dau un pic de energie felului în care intri în empatia celorlalți. tu știi bine că eu nu intervin decât atunci când am motive. și te felicit! | |
| = Otillia, George | Leonard Ancuta [05.Jun.24 19:16] |
| vă mulțumesc pentru citire și semnele lăsate. Otillia, indiferent de motive, trecerea ta nu ramane neobservată, la fel și poemul meu. George, multam de atentionare, așa-i, textul include si revolta, legata strans de consternare. | |
| + Leo | Claudiu Tosa [08.Jun.24 01:05] |
| Dau stea pentru primele doua strofe care pentru mine sunt perfecte. M-au executat fara drept de apel. Din strofa numarul trei as elimina /și te trezești legat de propria groapă, mîngîindu-ți aceeași suferință ca pe un cîine care nu te părăsește niciodată, cîinele devotat al iubirii venit din iadul singurătății să te muște de inimă ca într-o resuscitare dureroasă,/ iar ultimei strofe i-as face ceva (habar nu am ce) pentru ca prin comparatie cu primele doua contine niste chestii destul de banale. Adica dpdv calitativ e o diferenta pe care eu ca cititor am simtit-o (desi eram total vrajit de primele doua strofe): curentul care te trage in larg, foamea de necunoscut, accepta-te asa cum esti, sunt niste constructii care muta piciorul de pe acceleratie direct pe frana (pentru mine). Primele doua strofe sunt in schimb incredibil de frumoase, naturale si cursive. | |
| = iubirea e un caine din iad | Leonard Ancuta [08.Jun.24 01:29] |
| ăsta e titlul unui poem de bukovski, și mi-a placut ca referinta pentru strofa a treia, cu trimitere în ultima, poate d-aia nu ți-a placut, sau nu știu. în orice caz, o sa las niste timp sa mai treaca și mai vedem cum se așază. te mai aștept pe aici. | |