| = trebuie să rămînem de partea candorii în accepția ei mai profundă | Alina Livia Lazăr [28.Jun.05 17:45] |
| pe degetul arătător a poposit buburuza, ca din întâmplare. eu, uimită, privind la lumea ei mică și rugând-o în gând să nu plece. ea, cu aripile aproape deschise, șovăind. copila a suflat ușor și fulgi de păpădie i s-au prins în păr. iar mai încolo, teiul se apleca cârcotaș peste cele două umbre care desenau lumea, cu ochii, pe cer și cu mâinile legate, unul de celălalt, a spirală. eu văd candoarea potrivită naturii. o văd și în natura umană, dar mai mică și mai rușinată. ascunsă, închisă, rezumată. ucisă uneori. vocația candorii cere curățenie. ca și fericirea, de altfel. prietenesc, Livia P.S. Am citit textele introduse în bibliotecă. Și eu îl iubesc pe Blaga. :) | |
| = pe-aici | Lucian Mușet [28.Jun.05 17:59] |
| începutul m-a dus cu gândul la Voltaire "Candid sau optimismul". lectură reconfortantă (mă refer la textul de față). cu bine, | |