| = cerasela zice ca | liviu clisu [16.Apr.11 21:12] |
| Poezia imi apare ca fiind,asa cum mi se descrisese aprioric de autor,solara;este poezia unui trup fragil,care isi deschide ,mari,ochii,in fiecare dimineata,renumind lucrurile,miscandu-se,agil,cu pensula in mana pentru a da tuse tot mai puternice...Poate vorbeste,repede si sprintar,la radio,poate ,ventrilogeste,reinventeaza povesti stiute-si da,de peste tot irup raze,intre desene de o clipa si ascutisul geometriei pure. Pentru ca am fost rugata sa imi exprim intreaga opinie-mie,una,mi se pare ca aripile se inalta cu repeziciune mai ales incepand de la versul cu"dansul tau pe parchet"-cele dinainte anunta ce va sa vina,au o tenta putin tezista,cred ca nu este nevoie de repetitia"dreptungiului",adica,oricum,restul il contureaza...Adica,restul poeziei mentine proaspat rafinamentul sugestiei,pe cand primele explica prea mult.Desigur,asta e prima impresie,foarte personala,in definitiv conteaza libertatea pe care tu o simti in scriere si soare si regasire:) C. | |
| = legături | Alexandru Gheție [16.Apr.11 22:07] |
| mi se pare cam mult și ”să pastelez”, și ”pastelat” - pentru că este deja sugerată ideea în sine încă din prima parte. parcă ai simțit nevoia să... îngroși puțin aici :). Apoi îmi place, mihai... și repatiția dreptunghiului, și accentuarea de aici, mai ales - ”să pot trasa cea mai naturală linie dreaptă între cele mai drepte doruri, lipsuri, distanțe”. - e fain textul pentru că... te poartă, te cheamă și te face să-i intri prin carne :), iar sugestia, mai ales în a doua parte, funcționează ok. - un soare al dimineților cât mai... dreptunghiular, îți urez, atunci... numai bine, alex | |
| = kujh | mihai amaradia [18.Apr.11 16:07] |
| grazie a tutti | |