= iubirea asta afurisita!!!:))) | ada cartianu [26.Jun.05 05:44] |
confuzie de dragoste zici...Vlad, ce pot sa-ti zic mai mult decat ca afurisita asta de iubire ori ne inseala, ori o inselam, ori n-o vrem cand ne vrea, ori alergam bezmetici, descreierati cuprinsi de-o infrigurare nebuna, atunci cand nu ne vrea...e o ameteala cumplita pe care, din nefericire trebuie sa o suportam de unii singuri pana ne punem mintea in ordine si spunem:GATA! "Iubire, pan aci t-o fost, acum na si joaca hora dupa pasul meu..." cu drag | |
= Crezi ca gindurile pot domina senzatiile? | Vlad Solomon [27.Jun.05 07:24] |
La comentariul Adei. Nu cred ca putem sa ne impunem pe cine si cind sa iubim. Nu putem sa ne punem mintea in ordine- sentimentele primeaza, putem doar sa ne controlam reactiile. De aceea spuneam ca ne place picla de dragoste. Nu crezi? | |
= tot eu | ada cartianu [29.Jun.05 04:19] |
Draga Vlad, ce-as mai vrea sa cred in naivitatea frumoasa a iubirii...parerea mea este ca fiecare iubeste in felul lui si, adevarul este ca "un destin ratat incepe prin a nu mai iubi nimic, sau prin a iubi rau"...iar prin "GATA"...m-am referit la faptul ca, intr-adevar, iti poti controla actiunile in dragoste si asta te ajuta sa iesi din confuzie :) mai ales ca nu alegem pe cine iubim | |
= Naivitatea e pura si indeamna la iubire | Vlad Solomon [21.Aug.05 19:40] |
Poate nu alegem in mod constient, dar avem o predispozitie pentru anumite persoane, cred eu. Ce bine ca dragostea e naiva! Vlad Solomon | |
= Trezita din confuzii | ramona iancu [05.Oct.05 18:31] |
Cred in unicitatea dragostei si confuzia e tot ce creste in afara ei. Si mai cred ca nimic nu o poate altera: nici timpul, nici distanta, nici responsabilitatile de tot felul. Iar daca uneori simti ca nu mai e "fiorul", inseamna ca nu aceea a fost dragostea TA, cea pentru care te aflii pe Pamant, de aici adesea sentimentul de a te trezi singur. Pacat, insa, ca in confuzia generala, risti sa treci pe langa ea... Fericiti cei care au a doua sansa. | |
= A doua sansa si inca... | Vlad Solomon [16.Oct.05 03:12] |
Trecem deseori pe linga dragoste, nu o recunoastem. Sau ne e teama s-o privim in ochi. Dar eu nu cred in iubirea unica, am avut a doua sansa si nu numai. E adevarat intensitatea iubirii, felul ei, tensiunea, fiorul, sunt mereu altfel, poate iubim iubirea, haosul, sentimentele neclare, placerea de a ne darui, ce stiu eu... Dar stiu ca am iubit de citeva ori si cu multa pasiune. Fiecare zi in care nu iubim, ne imbatraneste cu citeva zile. Nu-i pacat? | |
= Semnul iubirii | Oana Mea [16.Oct.05 13:54] |
"Fiecare zi in care nu iubim, ne imbatraneste cu citeva zile. Nu-i pacat?" Si-atunci, de teama imbatranirii, cream 'confuzia de dragoste'? Eu nu cred ca exista teama de-a privi iubirea in ochi...Despre iubire se poate vorbi ore in sir aici, pe strada, la o cafea, eu in vizita la tine, tu in vizita la mine...Placerea si puterea de-a ne darui este, dupa parerea mea, semnul iubirii...Restul, e 'confuzie de dragoste'....Exista iubiri interzise? | |
= Iubim, traim, respiram, merita... | Vlad Solomon [17.Oct.05 03:43] |
Interzicerea unei iubiri ar implica un anumit control, deci lipsa daruirii, despre care scriai si care e unul din subiectele noastre preferate. Daca iubirea e autentica, daca vibrezi la simpla chemare a fanteziei, sau, involuntar , vezi portretul fiintei iubite, cum ai putea sa iti interzici aceste momente rare si intense? Iubirea nu poate fi o strada cu sens unic, in care cineva interzice contrasensul, ci o strada cu sens unic dorita de parteneri, fiecare in parte si amindoi privind in acelasi punct. Confuzia de ( si in) dragoste, sau interzicerea manifestarii ei, pina la durere sau extaz, este reteta sigura spre insingurare si moarte lenta. | |