| = pe suflet | Narcisa Turony [31.Aug.05 00:54] |
| Victor, nu pot decât să citez prima stofă: ,, am scris pe o sprânceană ridicată rugile cusute cu lacrimi pe perna nopților nedormite era mirarea coșarului pictând tavan cu stele și luna într-o fereastră îmi lasă fără culori visele turnând în pahare iluzii am obosit să le beau pe sufletul gol”…mult mi-a plăcut. Aș întreba de ce atâta tristețe, dar n-o fac. Că tocmai ,,omul cenușiu” este bogat în dorul de cer poate că nu e un paradox, mirarea presupunând neapărat simțire, iar eu cred că fiecare ne identificăm o dată măcar cu trăirea lui, fiecare descoperim stelele cu aceeași mirare și parcă nu e atât de rău dacă ne înnecăm în fum și iluzii, dar suntem mai aproape cu un etaj (sau un horn :)) de vise... Mi-a plăcut și starea de veghe, privirea fixă, așteptarea imobilă, prinderea în cursa amintirii din strofa a doua. Și cred că sufletul nu este deloc gol dacă se mai poate mira, poate flămând, poate doar așteptând... Aș fi renunțat însă la :,, coșarul s-a mutat alături aleea Mirarilor”, părere strict subiectivă, îmi amintește de un cântec ,, strada Speranței, nr.1, la parter... ” Nu e un schimb de comentarii, îmi face să o mare plăcere să te citesc, aproape toate poeziile tale mi-au lăsat semn, deși eu nu am făcut-o în scris pentru fiecare. | |
| = Narcisa, | Marinescu Victor [31.Aug.05 09:04] |
| uite ca ti-am ascultat sfatul :) era putin fortata adresa aia, dar a fost o incercare. pe moment mi-a placut si am schimbat. am schimbat fiindca inainte de aleea Mirarilor erau alte doua versuri. acum am ramas si fara mirari :) multumesc mult de trecere si pentru faptul ca ma citesti. sper ca versurile mele iti vor lasa semne si de acum incolo. Victor | |