| = urc | Valeriu Dandes Ganea [28.Oct.06 08:12] |
| o să trezești veverițele nopții ațipite între inimile noastre îmi încep ziua cu ochii prin ramuri și eu știu să tac iau poezia în brațe și urc spre amiază valu cu drag | |
| = Am tacut! | George Pașa [28.Oct.06 18:12] |
| E o poezie care se vrea a cumula totul in acel "taci!", spus si pe ton de rugaminte, si pe ton imperativ, intrucat rostirea ar rapi farmecul comuniunii dintre indragostiti si al armoniei cosmice: "taci!/ o sa trezesti veveritele noptii/ atipite/ intre inimile noastre". Totusi, metafora din versurile citate mi se pare prea artificiala, dar e doar o impresie. In poezie si tacerea trebuie sa-si gaseasca o expresie adecvata si originala, dar versurile "ochii tai vorbesc/ si mainile tale" sunt deja niste clisee. Pentru ca autoarea poate scrie mai bine, mi-am permis aceste observatii si o astept cu alte creatii mai reusite. Cu respect, Pasa | |
| = Nuța Craciun | Mahmoud Djamal [28.Oct.06 18:12] |
| Și eu vă iau cuvintele în brațe că n-am cum să vă prind în brațe și tac. cu drag Djamal | |
| = raspunsuri | Nuta Craciun [28.Oct.06 19:29] |
| Val, problema nu e doar sa taci cu poezia in brate, ci tacand sa lasi mainile sa vorbeasca… ele pot desface cele mai tainuite taine:) acuma pe bune, poezia nu e noua, noi sunt doar…veveritele:) George, ai dreptate, este o poezie mai veche, n-am ce sa lucrez la ea, s-ar pierde emotia acelei trairi, sau o las asa sau o sterg; o pastrez in pagina pentru ca imi aminteste de vremuri mai bune:) eventual… da, ii schimb incadrarea, iti multumesc de trecere! Mahmoud, stii tu, sunt momente in viata cand parca mainile te incurca, nu stii ce sa faci cu ele … atunci e mai bine sa le folosesti cumva:) am primit cu drag imbratisarea ta, multumesc! | |