| = miscare | emilian valeriu pal [22.May.06 22:11] |
| Niciodata gest..... Oricum nu gestul de final e solutia, pentru ca o sa dam pe dinafara fie de cruci fie de mizga. Emil | |
| = fara mandrie, un gest | nica mădălina [22.May.06 22:11] |
| atat de lucid, incat mai crede in omenire, in gest si nu doar in miscare. in om? demnitatea si actiunea sunt intrinseci omului ca individ, dar si ca particularizare a omenirii. si poate sunt si catalizatoare ale curatirii intru a fi si nu a avea. | |
| = gest | Radu Herjeu [22.May.06 23:14] |
| Emi - n-o fi gestul final solutia... dare u, unul, nu mai am in cap nici una. SI, sincer, am obosit sa caut... Madalina - nu sunt convins ca din luciditate cred in omenire, in gest sau in om... | |
| = explicativ | nica mădălina [22.May.06 23:23] |
| atat de lucid textul, incat lasa a se percepe ca omul din el inca mai crede in om. nu am fost, se pare, suficient de lucida incat sa si exprim univoc asta. luciditatea poate fi o cauza, chiar daca nu cea eficienta, a metodei prin care se vede. credinta stiu ca e (o) cauza a credintei... | |
| = Sunete fără ecou | mariana fulger [23.May.06 04:26] |
| Bună dimineața. Am încercat, dar nu mi-am mai găsit gâtul și, la o analiză mai profundă, nici degetul, deci a trebuit să mă reinventez și m-am reinventat, și nu mi-a mai venit să-mi bag degetul pe gât, pentru că nu mai aveam deget, nici gât, eram un trandafir, cu câțiva spini, inocenți. Deosebită poezia. Sper ca și dumneavoastră să vă găsiți o altă formă de ardere, în care poezia să nu se simtă folosită, ci adorată. O zi din cele mai frumoase. | |
| = Unde a disparut principiul lui "da mai departe"? | Pandele Maricica [23.May.06 08:10] |
| Se pare ca incercati sa "socati". Totusi, asocierile de cuvinte puteau fi mai bune. E o parere personala, fara suparare, dar mi se par nepotrivite: atat de proprietar, intelesuri fara sens, plini de iubire si goi de ceilalti. Chiar daca ati incercat sa sugerati starea in care se afla omenirea acum, adica totul e doar o iluzie, tot ce se face e de fatada, eu as fi preferat o alta exprimare. Apoi, ultimele versuri: omenire bagă-ți dracu’ odată degetul pe gât Sincer, la o asa reactie nu puteti da sfaturi omenirii. sunteti ca un popa care incearca sa-si convinga enoriasii de existenta lui Dumnezeu, dar nici el nu crede ce spune. Repet, e doar o opinie personala. Cu respect, Mari | |
| = vector | Radu Herjeu [23.May.06 08:10] |
| Mariana - poezia e doar un vector de comunicare pentru mine. Iar adoratia nu prea are nimic in comun cu arderea. Multumesc de trecere. | |
| = Idee | ramona iancu [23.May.06 08:29] |
| As alege ca solutie finala periscopul, in locul monoclului. Si as inalta pereti fluizi, sa transforme ecoul in vibratie, nascatoare de gesturi. Interesanta ideea. | |
| = opinie personala | Radu Herjeu [23.May.06 08:35] |
| Maricica - si textul meu e doar o opinie personala Ramona - din pacate, prin periscop nu poti privi si invers. Iar peretii fluizi s-ar putea sa nasca doar gestul de a-i distruge.. Ceea ce, desigur, tot ar fi ceva... | |
| = Terifiant | Anghel Pop [23.May.06 14:46] |
| O poezie grava, care contrasteaza cu ludicul delirant care copleseste poezie.ro. O poezie a marilor interogatii existentiale, a confruntarilor cu angoasele si disperarile mute ale unui apus de lume. As spune ca se incadreaza in curentul neomilenarist prin sensibilitatea exacerbata, prin acutizarea presimtirilor semiapocaliptice, prin identificarea cu o umanitate in eclipsa. Solutia ar fi voma planetara, adica eliminarea maleficiumului, purgarea de rau/ignoranta/degenerare. "Omenire/ bagă-ți odată degetul/ pe gât", ca daca nu te ia mama neantului nuclear! | |
| = disolutie | Radu Herjeu [23.May.06 17:32] |
| Anghel - nu stiu in ce curent se-ncadreaza textul... Si presimtirile mele semiapocaliptice n-au a face cu neantul nuclear ci cu cel uman... Cu disolutia umanului in pofida perpetuarii speciei. | |
| = așa pare | Cristian Munteanu [23.May.06 20:19] |
| Ciudat. Așa pare. Cu cât suntem mai mulți, cu atât cantitatea de uman revine fiecăruia în doze mai mici. Să ardem până când putem, apoi să mai ardem încă pe atât. | |
| = (_) | mariana fulger [25.May.06 17:48] |
| Diferența dintre folosită și adorată e enormă, simate domn. O poezie folosită - ca și o femeie folosită, pentru un scop anume. O poezie adorată, ca și o femeie adorată, implică o ardere, cel puțin specială, și poate să fie un excelent vector de comunicare. O seară minunată. | |