| = Se joaca cu casa inchisa! | carmen mihaela visalon [13.Nov.05 15:47] |
| Ei bine da, uneori este minunat sa fii in cusca si sa te spoiasca culorile celorlati, alteori e firesc sa vrei sa spui desi am intrat de buna voie si nesilit de numeni vreau sa plec, dar, exista o regula nescrisa, din teatrul vietii nu se pleca cand se doare pentru ca mastile te-au parasit. Sau poate, da? Dar nu se tipa, se liniste. Stii linistea despre care vorbesc cei care au deschis ochiul ce vede. | |
| = Dorina | Monica Manolachi [13.Nov.05 20:51] |
| Odată, un artist, nu mai știu cum se numește, a invitat la un spectacol mai multe persoane pe care le cunoștea. Le-a spus că totul va avea loc într-o locație pe care el încă nu știe și că va fi ceva restrâns. În dimineața respectivă se strânseseră vreo douăzeci de persoane la locul de întâlnire. O familie venise și cu copilul, bizuindu-se pe ideea că va fi ceva distractiv. Au mers ce-au mers și au ajuns la o casă. Au intrat cu toții în curte și de acolo într-o cameră mare. Artistul le-a spus că trebuie să aștepte puțin, pentru că trebuie să vină cineva cu un microbuz să-i ia și să-i ducă în altă parte. Au glumit ei ce-au glumit, se întrebau de una de alta, când abia dacă și-au dat seama când artistul a ieșit încuindu-i în camera întunecoasă, fără nici o sursă de lumină, unde au fost ținuți până a doua zi, fără nici o legătură cu exteriorul. Ce proteste? Artistul nu a mai auzit nimic după ce a scos cheia din broască și a strecurat-o frumușel în buzunar. A doua zi a apărut mai spre după-amiază, când deja toți erau lihniți de foame și obosiți de frământare sufletească, încât protestele lor au părut niște slabe vociferări. Uite că personala ta mi-a amintit de evenimentul ăsta trăznit, dar plin de învățăminte… | |
| = Exercitiu de inspiratie | Alin Crivineanu [14.Nov.05 00:20] |
| Uh, abia mai suflu...Am citit textul pe nerasuflate si am cazut pe tastatura. Unul cu boneta alba si cu ochii mari cat cepele mi-a pus o trompa de elefant pe nas si incep sa-mi revin treptat. Acum inteleg singuratatea actorului. Nu cred ca o sa pot incheia comentariul pentru ca unul arunca in mine cu smoala iar altul ma vopseste cu sprayul. Cica e greva, dar oameni buni credeti-ma eu nu sunt ministrul educatiei! | |
| = Carmen, Monica, Alin | Dorina Maria Harangus [14.Nov.05 09:27] |
| Carmen, tu vezi înăuntrul lucrurilor, e o "personală" a ta, am observat-o și în alte comentarii ale tale, îți mulțumesc pentru trecere și pentru ochiul tău special cu care citești nu numai textele mele. Monica, ceea ce povestești tu e o experiență tristă a spectatorului, s-au făcut o grămadă de experimente așa zis teatrale, unele de-a dreptul prostești, pentru a găsi noi forme nu de exprimare (ceea ce în mod normal ar căuta un experiment) ci de impresionare. Regizorul de care vorbesc, pentru că și această întâmplare e reală, n-a fost chiar atât de crud, îi avertiza la intrare că este vorba de un experiment inedit, poate l-a învățat (pe regizor) să respecte mai mult spectatorul prin acel "deci așa nu se face", poate nu...nu mai știu. Îți mulțumesc de trecere. Alin, m-a amuzat copios comentariul tău. Mulțumesc de citire și de faptul că te-ai identificat, comic, cu personajul meu. | |