| = din nou | Vasile Munteanu [06.Mar.12 12:56] |
remarc aceeași limpezime, franchețe a scrierii, curaj (în sens pozitiv) al asocierilor; precum și același senzorial viu, puternic, dinamic; în special în prima jumătate; din păcate, reducționismul definițiilor (mai ales acela din penultima strofă) dau o notă de exagerare sau de superficial; nu impietează asupra întregului, dar contrastează (nefavorabil). | |
| = imi | adrian pop [06.Mar.12 14:07] |
| place vocea personala si personalizarea lumii imediate din poezia asta [desi imi pare ca spre sfirsit te cam pierzi] dar pina acolo, da, "vad" o voce puternica, personala, care vorbeste despre o lume puternica, personala astfel incit definitiile, in mare parte, sint, daca nu impuse, acceptate tacit nu mi-am pus nicio secunda problema ca ar fi, intr-adevar, asa nici ca n-ar fi | |
| = Da, | Diana Manaila [06.Mar.12 15:20] |
| foarte sincer, finalul inca il pierd printre degete...voi gasi un contur vernil, un citrin sau ceva acidulat pentru a inlocui definitiile fade...redundante..multumesc ...gand frumos, toporasi trecatorilor... | |
| = "Într-un altfel de ritm" ne aruncă alfabetele tale, chiar da! | Maria Elena Chindea [08.Mar.12 06:29] |
| "Viața se joacă" pe toate mădularele noastre, ne respiră când din "furnal" când din "meduză". O tăietură în diamant a realului, puțin rotunjită de iubirea din poem. La final (doar o idee-nu te supăra) "un copil" "care se zbate în brațe"... Chiar dacă ești monica bellucci, nu e un poem blând. Cu drag, Maria | |
| = final | Radu Sorin Danut [11.Apr.12 12:32] |
| finalul e foarte neasteptat..."iar sângele tău îmi zvâcnește înăuntru/ precum un copil/ și îl mângâi"... | |