| = . | nica mădălina [17.Dec.07 10:31] |
| rămân în zona scheletică a textului, îmi pare suportul cel mai solid al mesajului. cu ea se începe, la ea se revine în final. are o semantică aparent constrângătoare, dar efect fixator cert. și aduce un vizual necesar, neostentativ. | |
| = chirurgul... | ioana matei [17.Dec.07 10:49] |
| povestește cu precizie rezultatul autopsiei cand "mai pleacă un om"...un text in care cuvintele sunt ca niste ghiare ce sfasie... "3.12. mă înțeapă ochii lumina e un cuib de albine amorțite storc fagurii chipul tău îmi încleiază degetele." poate nu e locul, dar se naste in mine intrebarea: tu de ce scrii, Emilian?...sau pentru cine?...paradoxal, desi e multa dureroasa traire aici, in urechile mele poemul striga asa: *La stanga la dreapta la stanga, soldat tot mai departe de tine!* iar generalul e cel care scrie... | |
| = madalina, ioana | emilian valeriu pal [17.Dec.07 12:48] |
| Madalina, ma bucur ca ai remarcat structura, pe ea mi-am bazat textul. Ioana, scriu pentru ca vreau sa comunic, pentru cine? Pentru cine simte ca mine. Multumesc. | |
| = multumesc pentru raspuns... | ioana matei [17.Dec.07 13:18] |
| si sinceritate, Emilian!...simti cumva cum se naste un "cerc vicios"?... | |