| = . | nica mădălina [06.Jan.08 15:52] |
| un spațiu proteic, poate chiar cameleonic. o încercare de geometrizare, susținută prin tăierea fermă a discursului. fragmentare versus poveste ramificată nonșalant. și un pesimism lucid, cum altfel, care ține în text atât cât să i se poată remarca zonele de fugă. punctele multe și dese sunt așadar cel puțin utile. | |
| = madalina | emilian valeriu pal [06.Jan.08 19:06] |
| Ma bucur ca ai observat fragmentarea si ramnificarea. Multumesc | |
| = emilian | Cristina Sirion [07.Jan.08 20:42] |
| Mi-era dor de amanuntele acelea care parca fac sa-ti stea inima in loc de atata concentrare de viata. Ce vreau sa spun cred ca tot tu ai zis mai bine: "Sunt momente în care imagini gusturi dureri vin peste tine de-a valma și te simți greu ca un burete îmbibat cu apă". Reusesti sa faci asta cu (doar) cateva vorbe care nu pricep cum reusesc sa stranga in ele atata forta: "duminicile în care stăteam în poarta mănăstirii cu mîna întinsă tanti dă-mi și mie o bucată de colivă" sau "bătrînii mirosind a salcîm și a oaie". Nu, nu sunt deloc batrana. Cred doar ca am trait o bucata de copilarie din alt veac, parca. Multumesc de amintire, ca de obicei, frumos scris. | |
| = cristina | emilian valeriu pal [08.Jan.08 09:55] |
| Toto timpul am zis ca lucrurile mici conteaza cind lipsesc lucrurile mari. Multumesc de lectura. | |
| = emilian | Cristina Sirion [08.Jan.08 21:05] |
| Asa cum iti inteleg eu modul de raportare, amanuntele tare sunt mai mult decat colosi pentru multi altii. :) | |