| = hohot/hohot | Daniel Bratu [07.Dec.08 09:41] |
| nu știu cum se potrivi, da' nu m-am putut abține să nu scriu și eu că am râs, citind textul, dar mai ales la urmă - dozajul e colosal - ziceri memorabile aproape în fiecare fragment ("Curcanul l-a făcut soacra unul de treișpe kile, greutate parcă anume să profețească.", "Sunt luată pe un cărucior și dusă într-o rezervă unde primul lucru este să servesc personalului medical ceea ce tocmai mîncasem și unde prima întrebare este: “cît ați băut, doamnă?” - aduce în memorie leit-motivul unui excelent film românesc - "Moartea domnului Lăzărescu", "Începusem să plutesc și să-I spun bărbatului meu: “nu ești bărbat dacă nu mă omori…, omoară-mă cu ceva că nu mai pot…” și multe altele - plus finalul, așa cum mai scris - excelent - hohot/hohot de râs) | |
| = o intamplare cu talc | Ioan-Mircea Popovici [07.Dec.08 10:09] |
| uite cum piatra filozofala se ascunde uneori in piatra vietii si aceasta se opreste uneori in noi unde se simte mai bine... spune-mi ca nu-i totul adevarat... bine ca ai fost dezlegata de neputinta ta... cred ca vinovatul principal este curcanul in complicitate cu soacra... ce-ai mai facut in unitatea aceea militara? | |
| = Piatra | tincuta horonceanu bernevic [07.Dec.08 11:53] |
| Mult umor în textul tău. Plăcut, te mai citesc, tincuța | |
| = Motiv de recunostinta...pentru la anul! | valeria tamas [07.Dec.08 12:10] |
| Deci anul viitor ai pentru ce sa fii recunoscatoare!Ai scapat!:):):)Sa nu ne mai plangem de doctorii nostri!:):):) Vezi cum dozeaza viata totul,doar scrii si iese roman!:):) | |
| = Daniel, Ioan-Mircea,Tincuta, Valeria | Maria Gold [07.Dec.08 23:10] |
| Daniel, multumesc. Ioan-Mircea,am pus rufele la spalat, dar printre ele era si haina fictiunii cu care-mi imbrac povestile, naaa am zis, nu astept si i-am dat drumul povestii asa, zicindu-i: mergi, las ca nu-i chiar asa de frig azi... Despre armata americana si ce-i inauntru, am aflat ca nu-i interesant pentru nimeni... Multumesc, Tincuta! Toata dreptatea este de partea ta, Valeria! | |
| = Povesti de familie. | emilia gunea [08.Dec.08 00:56] |
| Povestea este scrisă foarte frumos, așa cum scrii mereu. Are umor, are o desfășurare care captează atenția și ritm accelerat în "aflarea misterului" durerii mereu crescânde. (Este interesant și de notat că ți-au dat chiar și morfină! La noi nu cred că ți-ar fi dat.) Te eschivezi de la continuarea poveștii americane care promitea mai mult. | |
| = Emilia | Maria Gold [09.Dec.08 09:23] |
| Multumesc, Emilia, nu ma eschivez ci din pacate mi-au pus catuse la tastatura pentru povestea aceea. Poate mai tirziu, cind voi putea discerne... | |