| = Lupta care se dă în sufletul nostru, nu numai că ne dă fericire, dar ne și întăr | Dan Constantin [10.Dec.18 14:27] |
| Răsfoind prin sertare printre însemnările soției am dat de această poezie Când ai zămislit Iubirea cred că de Traian Dorz Când ai zămislit iubirea și ne-ai dat-o nouă-n lume Doamne, nu știam c-acesta Ți-este-adevăratul Nume dar am bănuit că-ntrânsul este harul și puterea care singură sfințește fericirea și durerea aducând în suflet starea fără seamăn de frumoasă care mângâie când doare și înalță când apasă; care arde și jertfește inima în care cântă dar atâta fericire poartă-n cazna ei cea sfântă. ................................................... Ce-ar fi toată lumea asta de durere și tristețe dacă n-ar înviora-o a Iubirii frumusețe? Cine-ar mai putea să-i poarte uriașa ei povară dacă Dragostea n-ar face-o mică, dulce și ușoară? Ce-ar fi munca și răbdarea, ce-ar fi a vieților unire, cine poate să le poarte- când în ele nu-i Iubire. ................................................. Dacă n-ar fi fost Iubirea a Ta dragoste curată nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată, ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toată n-ar m-ai înflorit vreun zâmbet nici pe o față-ndurerată, n-ar fi nici o rană-nchisă, nici o lacrimă uscată, nici o inimă de mamă, ori de frate, ori de tată, nici o inimă de alta n-ar fi fost în veci unită ar fi fost un gol și-o moarte și-o tristețe nesfârșită. .................................................. | |