| = Arțărel Rogojină alias Artzy | Monica Manolachi [03.Apr.06 19:40] |
| M-am apropiat și eu ca Miliță de “ghereta ruginită în care animația era la cote maxime” și am aflat pe cineva care vrea să vorbească oleacă și cu mine. Aș vrea să mai aflu povești din astea de pe vremea când “năutul nu era chiar năut, ci praf de castane, ghinde, jir, tărâțe și alte alea care nu făceau palpitații inimilor slabe, iar cafeaua, doar cicoare în cel mai bun caz”. Cred că în direcția asta se află încă un tezaur nedescoperit. S-a scris și s-a filmat mult despre ororile comunismului. În cele mai tragice culori. Mie mi-ar plăcea să aflu poveștiri de acum 30-40 de ani, să spunem, scrise dintr-o perspectivă a prezentului, mai ludică, așa cum întrevăd în textul de mai sus. Poate există și nu știu eu. Aș vrea să-mi spună cineva că sunt ignorantă în privința poveștilor din vremea când “Nuța Șipcă, cea care arată firul roșu conducător la ședințele de învățământ ideologic”, nu avea ce să bea decât o ceașcă de Nechezol. Dacă mă uit mai bine, îmi vine să întreb: când se petrece acțiunea? S-ar putea ca răspunsul să nu fie unul ușor, având în vedere acel “Par…Muncit…omîn”. Aș mai fi bibilit pe ici pe colo… | |