| = frica si somn | Anca Anghel Novac [18.Nov.09 01:38] |
| mi-a placut enorm prima parte; "mereu am visat să iubesc o femeie care sîngerează " are un efect halucinogen; m-a indurerat intr-un sens bun; m-a facut sa cred in grindina intregului poem desi Dante si Mozart distrag oarecum atentia de la naturaletea gestului poetic | |
| + eternul feminin | Vasile Munteanu [18.Nov.09 07:49] |
| receptez textul deopotrivă drept o declarație și drept o mărturisire; recursul muzical, literar și cinematografic induce un anume tip de atmosferă, o anume gravitate (specifică lui Dante) a inefabilului (mozartian); un film mut, în care imaginile sunt susținute prin cuvinte; ele ne ghidează către un sens, dar nu îl epuizează; de fapt, important fiind ceea ce nici măcar nu se vede, această sângerare imperceptibilă din exterior, această întomnare tot mai des resimțită. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = raspunsuri | Adrian Suciu [18.Nov.09 11:17] |
| Sebastian, Anca, va multumesc pentru lectura si semn. Finalul sigur nu e cel mai potrivit. Vasile Munteanu, semnul atentiei tale ma onoreaza. Multumesc. | |
| = adrian suciu | Mihaela Roxana Boboc [18.Nov.09 12:40] |
| Într-adevăr un poem de dragoste pentru femeia cu suflet de artist, femeia sensibilă, iubitoare de frumos, femeia mamă( minunate versuri în a 2-a strofă), femeia de sacrificiu pentru copiii ei, femeia care îmbrățișează tăcerea, femeia iubită, care sângerează cu sângele tău. Cred că la nici un poet de pe acest site nu am văzut o asemenea privire lăuntrică către sufletul femeii și o așa bună înțelegere a femeii. Mihaela B. | |
| = insuportabila ușurătate a ființei | Blesneag Ștefan Ionuț [18.Nov.09 13:55] |
| Îmi place cum oscilează poemul între grav și derizoriu. Prima propoziție implică tragism, melancolie "Mereu am visat să iubesc o femeie/ care sîngerează pe stradă." pentru ca imediat textul să capete o dimensiune ironică și jovială de tip burghez "O literată/ cinefilă și melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri/ de Mozart". La fel se întâmplă în strofa a doua cu "O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,/ bătută de prunci cu mînuțele lor caraghioase". Inconsecvența acesta dă complexitate poemului, prevenindu-l să alunce în extrem. Cred că de asta se și numește "Poem ușor", pentru că privește iubirea cu o detașare ludică. Un text reușit, felicitări! | |
| = ... | Adrian Suciu [18.Nov.09 16:01] |
| Mihaela, Stefan, multumesc. :) | |
| = . | Mihai Constantin [18.Nov.09 16:40] |
| sincer, nu-mi place. o festelesti la final | |
| = nu văd de ce | Alexandra Onofrei [19.Nov.09 18:01] |
| Nu văd de ce n-ar fi potrivit finalul, mie mi se pare superb poemul, superb. | |