| = treptele luminii... | ioana matei [20.Jun.08 21:32] |
| aici, undeva, pe drum, lumina condamnă la moarte întunericul lumină...de dedesubt...poemul tau are mare dreptate..."contează perspectiva"... "pe eșafod numai liniștea asistă la execuția zilnică": ma gandesc la un drum sacrificial al *construirii* de sine ce mereu se desfasoara in liniste, ca un adevarat ritual... "înmărmurirea celorlalte fețe e dintr-un alt ritual()": neintelegerea unui alt drum pe drum... "doar călăul rămâne consecvent cu sine()": cautare de sine cu orice pret... "de cealaltă parte o lună îndoliată și libretul unei stele târzii()": durerea renuntarii la cel de pana atunci, ce nu se mai stie/reciunoaste... "nodul e bine strâns()": forta luptatorului ce nu ezita niciodata, asumandu-si deciziile... "deși lucrurile vor sta mereu spânzurate între sine și cer()": o ultima privire imprejur... "se vor balansa un timp apoi vor face saltul spre altceva()": credinta ferma intr-o necesitate divina, intr-un sens ascendent al *lumilor* devenirii... "privirea va tăia legătura nefastă()": saltul spre inca o treapta... "sar cătușele întunericului() lucrurile condamnate la viață aclamă sentința luminii": aici intunericul o devine...o alta lumina... aici raman fara cuvinte...nu inainte sa rostesc: TOTUL CONTEAZA!... | |
| = Ioana, | George Pașa [22.Jun.08 10:49] |
| Comentariul tău este deosebit de frumos și mi-e greu să mai spun ceva în fața unei asemenea puteri perceptive și/ sau comprehensive. Îți mulțumesc! Poate era bine să subliniezi și unele minusuri ale textului, pe care le văd abia acum, în primul rând, o anume închidere și o redusă capacitate de a provoca în receptor emoție. | |