| = Adrian | Anghel Geicu [26.Aug.12 12:12] |
| citind textul [ de altfel un text f bun ] m-am împiedicat de acele subtitluri care pentru mine nu fac altceva decât să taie textului cursivitatea cât și plăcerea cititorului de a deduce el ce și cum. am făcut un copy paste că și așa e la modă nu, și iată cum a ieșit textul tăind doar acele subtitluri; Prolog: Omul e un loc periculos. Cine se rătăcește în om împletește păpuși din pământ, sare și gol, le suflă, dă nume, scrie porunci și trimite potop. Hărțile inundă apa, câte o amintire îmbracă porturile în lână galbenă, din ceafa omului începe vântul. Rătăcitul respiră sticlă albă, ține avalanșe pe pleoape, în unghii, pioleți, crește lupi sub limbă și visul lui e să cucerească vârful roșu. Sus, vulcanul se răstoarnă, lava și aerul portocaliu, materia lichidă, prima întâlnire – totuna. "Mi s-a umflat gura de sete sau tăcere, alaltăieri, am văzut o acvilă cu sângele tău în gheare, și era zi; ieri am băut ultimul drum din talpa ta; acum e noapte și eu." "Am urmărit hiena prin umeri, spre gât; avea un os de copil și-am salivat îngrețoșat. Ascunsă între vene, hiena seamăna cu gândul meu, gândul meu, cu sufletul. Mi-am mâncat mâna stângă – cu dreapta, te-am ținut de mână." "Am scris un poem și i-am mestecat spațiile; mi-aș scrie testamentul, dacă aș avea ceva. E liniște plasticată, cu borduri de monede și oglinzi întoarse, nu se mișcă nimic. Doar arca traversând deșertul și încă eu." Epilog: Dacă ai mai urca puțin, ar putea să te scuipe. | | |