| + nici măcar să te scriu altfel" | Ioana Geacăr [13.Apr.07 17:13] |
| am intrat în acest joc provocator de constructie si de de, aparent dur, rece,"mă plastifiază intern" cu un sine ascuns bine după o lentilă uriașă, pentru că important este celălalt.Cireașa de pe tort m-a scos puțin în afara spectacolului că-i un clișeu așa uzat, încă nu-mi dau seama dacă îl reabilitezi în acest context. Dar finalul demiurgic și pesimist în același timp m-a făcut să iert orice dinainte "nu pot să-ți fac nimic azi nici măcar să te scriu altfel" | |
| = Ioana | Adela Setti [13.Apr.07 17:22] |
| îți mulțumesc pentru steluță. nici eu nu știu dacă am reabilitat vreun clișeu din cele folosite aici (sunt mai multe, și există și avertisment în acest sens: "ca toate clișeele"), rostul lor fiind să contureze starea de saturație, atitudinea refractară în fața unui dublu a cărui perfecțiune jenează, induce saturație, reclamă un gest de "des-perfectare" (nu cred că există termenul, dar exprimă exact ce vreau să spun, știi tu, ceva în ideea celebrului cub cu un colț sfărâmat). mulțumesc încă o dată. Adela | |