| = O pictura incandescenta. Un foc de culori reasezandu-se | cornel stefan ghica [07.Nov.06 22:49] |
| Imagini cu rima, reformulate intr-o arhitectura concentrata. Plecand de la un pacat, versurile incep sa emane senzatii, dublate printr-o dinamica a miscarii punctelor de sustinere. Regasim ideea neconventionalului intr-o „pictura abstracta pe vata de sticla”. Asteptam primul verdict al trezirii de simturi. Tabloul ramane in aceiasi dimensiune „infatisand un cal surd si o sareta ruginita”. E o dimensiune care apoi se prelinge („pe fierbinte asfalt”), modificandu-si paradigmele si sensurile, intr-un nucleu mult mai concentrat. Totul e un peisaj general, un raspuns cu mai multe intrebari, un sens cu „alungiri el-greco-riene”; un paradis obosit, imortalizat in „picturi infernal-hidoase”. In ultima strofa se delimiteaza imaginea in doua dimensiuni controlabile: una, mai aproape umana, distorsionata si vie; cealalta, mai aproape naturala, deasupra, intrerupta si pretutindeni. In contrasens, unele lucruri par sa aiba un altfel de inteles: mult mai ciudat, mult mai atragator, mult mai palpitant. Urmarind cursul firesc ajungem precum o confidenta… caci „bantuie de preoti burtosi si de curve virgine”. frumos cu stima, blueboy | |
| = abstractul a aparut datorita plictisului uman fata de realitate | edi APOSTU [08.Nov.06 01:42] |
| iti multumesc cornel blueboy pentru gandurile tale sincere vis a vis de aceaste, ale mele, versuri | |